Informatii despre Traficul de persoane
Informatii despre Traficul de persoane

October 2012

Vă rog, de dragul celor dragi, dați povestea mea mai departe. Nu îmi doresc ca nimeni să mai treacă vreodată prin tot ce a trebuit să trec și eu. Sper că ceea ce am scris va reuși măcar să îi ajute pe unii oameni să fie mai atenți și mai precauți.

Îmi râde inima, pentru că am citit nişte cuvinte extraordinare pe care vreau să le împărtășesc: nu contează cum arată trecutul meu/tău.

Paginile deja scrise din cartea propriei vieți nu mai pot fi șterse, e adevărat, dar zilele viitorului sunt ca niște file albe, nou-nouțe, încă nescrise, și noi alegem ce vrem să scriem în continuare!

Super, nu-i așa? În ce mă privește, cred că până la urmă va ieși o poveste frumoasă!

Astăzi m-am trezit și mi-am spus din nou, ca în fiecare dimineață: „Ești mai puternică decât cred ei… aceia! Ești o luptătoare, și nu le vei da satisfația de a ști că ți-au ruinat viața!” Cuvintele au putere, știți? Astăzi a fost prima dată când am râs la una dintre glumele fratelui meu, și m-am simțit BINE.

M-am hotărât să îmi continui studiile, v-am spus? Cu media de la licență am intrat la buget la master, deci ar fi păcat să nu profit de asta. În plus, după tot ce s-a întâmplat, mi-am dat seama că atunci când nu ai ceva specific de făcut, când nu ai propriile țeluri în viață pentru care să lupți, ești vulnerabil, și vor fi alții dispuși să-ți facă program. De astăzi înainte lupt să devin un copywriter de succes!

September 2012

Mi se spune mereu că e bine să vorbesc despre ceea ce simt… De multe ori mă întreb: oare să spun…? Şi de ce aş spune? Uite un motiv bun: să nu mai trăiască nimeni povestea mea… Aş scrie postarea asta cu roşu, dacă aş putea.

Știați că nu tot ce zboară se mănâncă? Eu am aflat asta în cel mai crud mod posibil… Prietena mea m-a vândut cu lejeritate, fără ezitare… Nu i-aș fi pus vreodată vreo vorbă la îndoială… O iubeam ca pe sora mea, iar ea vedea în mine o sursă de venit încă neexploatată…

Prietenii ei drăguți și cumsecade au devenit călăii mei, hoții mizerabili care mi-au luat libertatea, actele și demnitatea, apartamentul extraordinar în care urma să petrec un sejur de vis s-a transformat într-o peșteră cu nenorociri din care nu am mai crezut că voi scăpa cu viață… Nu mi-am imaginat vreodată că voi ajunge să blestem ziua în care m-am născut, că voi ajunge să îmi doresc să mă dezbrac de toată carnea murdărită, să mor, să nu mai îndur toate acele zile încărcate cu durere, silă, ură, dorință de răzbunare…

Dar ei nu-mi dădeau nici măcar dreptul la moarte… Și uite că trăiesc, și nu îmi pare rău… Rănile încă sângerează abundent, dar lupt! E singura mea opțiune!

Fetele pe care le-am cunoscut cu câteva zile în urmă mi-au cam intrat în suflet; cum se numea asta? Prietenie?

E bine să ai prieteni; uitasem cum e… Între noi, nimeni nu judecă pe nimeni; suntem toate în aceeași oală, și ne înțelegem una pe cealaltă. Am stabilit azi că săptămâna viitoare plecăm împreună în excursie la Brașov. Se pare că mai sunt zile însorite și pentru noi.

Astăzi am fost la film cu fratele meu și iubita lui; mă uit în jur, și văd cum cei apropiați încearcă să mă reintegreze; drăguţ din partea lor… îi apreciez… Cu încrederea încă stau foarte prost, dar pe de altă parte simt dragostea lor, și ceva îmi spune să încerc din nou să restabilesc relații… Oare voi mai putea vreodată să fiu cea care am fost…?

Azi am cunoscut nişte fete faine. Au trecut şi ele prin experienţe similare cu a mea (unele chiar mai tragice…). Văd că nu sunt singură… Într-un fel, e trist să văd câte alte fete au trăit iadul pe care l-am trăit și eu, dar pe de altă parte, nimic nu se compară cu sentimentul pe care-l generează cuvintele „te înțeleg, știu exact ce spui, ştiu prin ce ai trecut”…

Tot primesc mesaje private de la oameni care mă compătimesc și pe care îi simt că ar vrea să știe ce s-a întâmplat în cele 5 luni de coșmar… Nu vă mai întrebați. Voi spune eu ce trebuie spus. Când voi fi pregătită.

E frumos afară. Cred că o să merg cu mama în Parcul Botanic, să mai și povestim despre una-alta; ne-ar prinde bine. Încerc să îi scot din cap vinovăția care o apasă… Nici ea, nici tata nu se pot ierta pentru faptul că tocmai ei au fost cei care m-au încurajat să plec… Se simt ca și cum mi-ar fi plătit drumul spre dezumanizare… I-am surprins de câteva ori plângând, când credeau că nu-i vede nimeni… I-am văzut eu. Dar nu sunt ei de vină. Cine e de vină?!

Azi mă simt mai bine, doar că… e o luptă să mențin această atitudine pozitivă… Amintirile rămân, nu mi le șterge nimeni cu buretele din minte, dar nu vreau să mă dau bătută! Asta este ce ALEG EU! Până nu demult au tot ales alții pentru mine… Trupul meu a fost folosit în mod josnic împotriva voinței mele; dar sclavii nu au dreptul de a riposta, nu-i așa…? Ei bine, nu mai sunt o sclavă, și încerc să mă reobișnuiesc cu ideea asta… Încerc să-mi regăsesc locul sub soare…

De câte ori pun degetele pe taste, trebuie să îmi fac curaj… Am atâtea să spun, atâtea avertizări de lăsat… Am avut încredere oarbă, și am fost înjunghiată cu un cuțit care nu ucide trupul, ci sufletul… Îmi vine să alerg pe străzi, în școli, și din durerea mea să strig în gura mare către toate fetele pe care le întâlnesc: „Nu fii atât de naivă să crezi că tu ești mult prea vigilentă ca să fii astfel înșelată!! Să nu crezi că doar fetele sărace sau fără prieteni ajung în asemenea situații!! Dacă inima îți bate, dacă ai sentimente, TU ești o potențială victimă!!” … Viața e nemiloasă… Credeam că oamenii primesc ceea ce merită… Oare?! Aşa să fie…?! De exemplu, asta este ceea ce meritam eu…?

După atâta timp, tot n-am reuşit să amuţesc vocea aia care-mi strigă în cap „De ce eu?!?! Cu ce am greşit eu mai mult decât alţii, ca să merit asta…?!?!”. Dar cine să-mi răspundă…?

5 luni… Au trecut 5 luni amare, plin de durere… Dar m-am întors. Și încerc să mă simt din nou om…

April 2012

A fost o zi luuungă, dar frumoasă! Și când mă gândesc că e doar începutul!! Scriu din apartamentul cu pricina, care chiar întrece așteptările!! Pun mâine poze, să vedeți și voi ce priveliște am de la balcon! Acum vreau să dooorm, să doooorm… sunt frântă! Dar bucuroasă! :D Noapte bună și îmbrățișări italienești pentru prietenii mei!! >:D< >:D< >:D<

Vă spun eu, cine nu are o Andree, să-și cumpere! Haha! Serios, Andreea a mea e așa o drăguțăăă!! Wow, deci e foarte atentă cu mine, nu mă scapă o clipă din ochi; e foaaarte grijulie :D iar prietenii ei sunt la fel! Cu adevărat, cine se aseamănă se adună!!

GE-NI-AL!! Dacă aveți drum prin Roma, trebuie neapărat să vizitați Basilica San Pietro, Columna lui Traian, Pantheonul, un vis! Până acum doar am citit despre ele!! Azi le-am și văzut!! Pozele vorbesc de la sine, nu-i așa?? :D <3 Sunt un om fericit! Îmi iubesc viața!!!
Pantheon_rome

basilica-san-pietro

trajans_column01

Ce spuneţi de acest mic-dejun?? În aşteptarea prietenilor Andreei; în apartamentul lor voi sta. Cică arată super; sunt curioasă! :D mic-dejun

Abia ieri am ajuns, dar parcă pot să ating romantismul italian care pluteşte în aer!! :D E ceva aparte! :D Mmm, soarta mă răsfaţă! 8->

March 2012

Vă salut din Romaaa!!! Buongiorno a tuttiiiii!!!

Cică nu avem voie cu telefoanele pornite în avion, dar nu m-am putut abține să scriu că zborul e suuuuper (chiar dacă scurt), și să pun poza asta cu norii!! Nu-i așa că e extraordinar?? Chiar am trecut prin pufoșeniile astea!!! (Da, v-ați prins, n-am mai fost cu avionul; e prima dată :P)
CloudsanPlane

Tocmai mi-au verificat bagajul, și aștept îmbarcarea. Dacă ați ști prin ce am trecut… Bine-nțeles că mi-au cântărit geamantanul, și când au văzut că am mai mult, m-au pus să scot din el… Ce jenant a fost… Dar n-o să-mi stric ziua cu asta! Gata, ne cheamă, pleeeec!!! :D

Bagajul e gata (bine, are cu 875 g mai mult decât limita permisă, dar sper totuși să nu am probleme la îmbarcare). Ei bine, noapte bună, somn uşor, şapte pureci pe-un picior…, bla, bla :P

Nu înțeleg un lucru: de ce nu se găsesc de cumpărat uscătoare de păr cu baterii?!?! S-a luat curentul și eu încă nu m-am uscat pe păăăr!! Trebuie să arăt perfect mâine!! Oh… Sper să nu țină mult pana asta de curent!

Hello, helloooo, cine zboară mâine în ţara lui Cezar?? Aha, chiar eu!! :D Acum îmi fac bagajul, ultimele detalii! Sunt eu zăpăcită, dar sper să nu uit nimic…

Gata și coafura nouă! Aici e și pozaaaa!! A ieșit super nuanța asta la păr, nu? Parcă îmi place mai mult culoarea asta decât șatenul de dinainte… Mie așa mi se pare. Sunt încântată!!! :D
new-look

Cred că abia acum îl înțeleg pe Eminescu și reveriile lui :)) Visez cu ochii deschiși la plecarea mea, și totul arată atââât de bine în capul meu! :D

Ha! Am găsit un bilet de avion atââât de ieftin!! Parcă pe mine mă aștepta!! Clar, l-am și cumpărat! Deci: bilet avem; mai trebuie o coafură nouă și voi fi o divă în Roma, haha!! Daaa, daaa, mai e o săptămână, 1 zi și 14 ore până plec, dar nu îmi place să las totul pe ultima sută de metri! :D

Are cineva să-mi împrumute un geamantan maaare de tot? Cred că voi avea destul de mult bagaj, după cum mă cunosc… :D

Am zis DAAA!! :D  Ce?!?!  Nuuu, nicio cerere în căsătorie!! :P =)) Plec la Roma, la Andrea! Îmi imaginez că va fi ca în filmul „When in Rome” :D Aventura mă cheamă! :D  Trebuie să mă pregătesc din timp :)))

E 1 noaptea, dar nu pot să dorm… mă gândesc la propunerea Andreei… Ce să fac, ce să fac??

Cu Andreea @Parcul copiilor :D În amintirea vremurilor bune =))) Cine ar fi crezut că trenuleţul încă funcţionează?? =)))))

trenulet-Parcul-Copiilor

Nuu, nu m-am evaporat din viaţa socială :P Dar sunt prea ocupată cu distracţia! =)) Cred că pozele vorbesc de la sine! :D Şiii, ultima noutate: invitaţie lansată pentru a vizita Roma!! :D Tadaaaa! :D Să merg, să nu merg…? Ah, decizii, decizii… =))

locationCheck in – la Aeroportul TM. Au mai rămas 30 de minute din cei 8 ani de numărătoare inversă! :D 29, 28 … :D

image_123874945881330000_1

Sunt plictisită… Andreea, te aştept să mă scoţi din starea asta! =)))

Surprizeee – surprizeee!! (Chiar dacă Andreea Marin s-a retras! :D) BFF din copilărie, adică Andreea, revine!! De unde? Din bella Italia!! Când? Peste 4 zile! De ce? Să mă vadă! Sunt happy?? Ooo, da, cea mai happy!! :D

Mmmm, miroase a viață…! Cum să nu-ți placă primăvara??

Mi se pare mie sau se cam încălzeşte?? A venit primăvara??? Vine, vine primăvara, se aşterne-n toată ţara!! :)) Dar să vină odată, că mi-a îngheţat şi sângele-n vene de la atâta frig!! Ajunge, dar! :D Ahm… asta înseamnă şi curăţenie de primăvară… Până una-alta, să curgă cu mărțișoare!!!

February 2012

Hey, dragilor, fain că v-aţi anunţat aşa de mulţi că sunteţi liberi! Bun! Prima chestie: mâine e mare concert de J-A-Z-Z în centru!! Putem să ieşim la o terasă după, sau la un covrig; cum vă sună asta?

Prima săptămână de vacanţă totală… Wow… uitasem cât e de bine!! Cursuri nu, examene nu, stres nu… Asta da viaţă! Mă gândesc să fac un plan pentru perioada următoare cu toate activităţile recreative după care am tânjit până acum :D Cu şcoala asta, cine a avut timp?! Deeeci, prietenii mei sunt pe fazăăă?? ;) Vă aștept cu un telefon să vedem ce facem! Hai că miroase a voie bună! :D

locationCheck in – la cafeneaua facultăţii, cu cei mai tari colegi şi profa cea mai de gaşcă! :D Pfiu, gata cu licenţa (dada, eu am dat abia acum, la sesiunea extraordinară)! Libertate, dulce mai eşti! Un pahar de suc şi unul de vorbă, şi ne relaxăm creierii care miros a ars!! Haha! :D